Acum un milion de ani…
Marii dinozauri murisera demult, speranta lor de implinire fiind anihilata de un cataclism intamplator, venit din cer, cand o nava de supraveghere a intrat in Sistemul Solar, la capatul unei calatorii care durase deja de o mie de ani. Ea a trecut de inghetatele planete marginase, s-a oprit o vreme asupra deserturilor moarte de pe Marte si imediat s-a indreptat catre Terra. Intinsa sub privirile lor, exploratorii au vazut o lume clocotind de viata. Ani in sir au adunat, studiat, catalogat. Cand au invatat tot ce-au putut, au inceput sa modifice. S-au jucat cu destinele multor specii, terestre sau maritime. Dar care dintre experimente avea sa dea roade nu se putea sti decat peste cel putin un milion de ani. Aveau rabdare, dar inca nu erau nemuritori.
***
Perioada luminilor stranii de pe cer avea sa se termine curand. Obiectul luminos cat aproape trei sferturi de luna plina care de ani de zile astepta parca neclintit pe bolta nocturna parea sa coboare lent catre sol. Valtoarea pricinuita de apropierea acestuia aseza copacii aproape oblic iar electricitatea ce il inconjoara aducea ca de nicaieri un miros de aer ionizat. Fulgerele care loveau suprafata solului in momentul premergator aterizarii bubuiau in vazduh cu o putere pana atunci nemaintalnita si amenintau cu moartea tot ceea ce purta viata. Iar viata reprezenta unicul motiv pentru care sfera metalica se opri din lungul sau drum…
Un trepied iesi din sfera colosala si se infipse adanc in pamant provocand o unda acustica de tonalitate grava. Atunci, frecventa cu care fulgerele pocneau pamantul a inceput sa scada insa nu si intensitatea cu care o faceau. In cateva ore fulgerele aveau sa dispara complet si aveau sa mai reapara tarziu, peste aproape o suta de ani.
***
Desi nu erau umani nici pe departe, erau din carne si oase, iar atunci cand au privit adancurile spatiului cosmic s-au simtit coplesiti, curiosi… si singuri. Imediat ce le-a stat in putere, au inceput sa-si caute semenii printre stele. In lungile lor calatorii au intalnit multe forme de viata, au privit rezultatul evolutiei a mii si mii de lumi. Adesea, au vazut primele sclipiri ale inteligenta aparand si disparand in noaptea cosmica. Si pentru ca in intreaga Galaxie nu au gasit nimic mai pretios decat Mintea, i-au stimulat aparitia oriunde a fost cazul.
Erau acum Zeii Galaxiei, putand sa calatoreasca dupa dorinta sau sa se scufunde precum o pulbere fina prin chiar interstitiile spatiului…
***
Din sfera metalica niciodata nu au coborati vizitatorii insisi. Dar se intampla adesea sa mai dispara cate un om-maimuta si sa reapara posedand cumva cate o abilitate pana atunci straina speciei. Chiar si asa, ajutati de semenii veniti din stele, evolutia omului-maimuta se facea cu pasi dureros de lenti. Pentru ca nu puteau ramane la nesfarsit, experimentele din interiorul sferei aveau sa fie din ce in ce mai invazive.
Noii indivizi nascuti ca rezultat al inseminarii artificiale posedau acum abilitati atat de diferite in comparatie cu indivizii nemodificati incat ar fi parut ei insisi veniti din alte lumi. Acum puteau sa-si controleze cu usurinta fiecare deget al membrelor superioare, isi puteau confectiona arme primitive dar eficiente iar acuitatea vizuala si precizia cu care isi puteau misca ochii precum si semi-constiinta de sine ramaneau calitati care fara interventia extraterestra ar fi avut nevoie de sute de mii de ani ca sa se dezvolte in mod natural.
Compatibilitatea genetica dintre cele doua specii, cea veche si cea nou creata de extraterestri pe baza celei vechi constituia cea mai mare primejdie care ameninta proiectul acestora. Astfel imperecherea celor doua specii trebuia evitata cu orice pret pentru ca exista riscul ca noile aptitudini dobandite in mod artificial sa nu se transmita urmasilor. Decizia Vizitatorilor a fost necrutatoare. Trei sferturi din populatia oamenilor-maimuta trebuia sa piara, astfel sansele esecului genetic ar fi scazut considerabil…
***
Dupa o suta de ani de experimente, planeta arata altfel. Noua creatie avea inglobata in ea, insasi Semnatura Creatorului. Era vremea ca Zeii sa paraseasca Terra. Asa ca s-au avantat inca o data in raceala spatiului cosmic stiind ca niciodata nu se vor mai intoarce pe acelasi drum …
www.prafcosmic.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu