Unde-i toata lumea?

In ultima vreme, oamenii de stiinta si scepticii ca mine si-au pus intrebarea: Daca exista o abundenta de inteligenta extraterestra in aceasta galaxie, cum se face ca pana acum nu i-am simtit manifestarile? Sa ne gandim la progresele inregistrate de propria noastra civilizatie tehnica din ultima suta de ani si sa ne imaginam astfel de progrese continuate timp de mii si mii de ani de acum inainte.

Daca fie si numai o mica parte din civilizatiile extratereste ar fi cu cateva sute de mii de ani mai avansate decat civilizatia noastra, de ce nu au produs super-artefacte la scara cosmica sau eventual poluare industriala intr-o cantitate pe care noi s-o putem detecta? De ce nu au restructurat, dupa nevoie, sisteme stelare sau insasi galaxia? Noi am lansat deja nave interstelare modeste si lente (Voyager 1, Voyager 2).

O societate mult mai avansata decat a noastra ar trebui sa fie capabila sa acopere cu usurinta, daca nu chiar fara efort, uriasele distante dintre stele. In milioane de ani, astfel de civilizatii ar trebui sa fi intemeiat deja colonii, care la randul lor s-ar fi putut lansa mai departe in expeditii stelare. De ce nu au ajuns pana aici?

Pe de cealalta parte, oare ne-ar fi usor sa recunoastem urmele unei civilizatii cu adevarat avansate? Oare nu cumva ne aflam noi intr-o situatie asemanatoare cu cea a membrilor unei societati izolate din bazinul Amazonului care nu dispun de instrumentele necesare detectarii puternicului trafic international de radio si televiziune? Exista o multitudine de fenomene cosmice insuficient intelese. Este oare posibil ca sursa de energie a pulsarilor si quasarilor sa fie de origine tehnologica?

Sau poate ca exista o etica interstelara, precum Prima Directiva din seria Star Trek, conform careia civilizatiile inapoiate sau incipiente trebuiesc lasate in pace. Sau poate ca exista o perioada de asteptare inaintea Primului Contact. Poate suntem deja luati in vizor insa ni se ofera ocazia sa ne autodistrugem mai intai, daca suntem cumva inclinati catre asa ceva. Si intre noi ramana vorba…SUNTEM! Sau poate ca toate societatile tehnologice sunt cumva sortite pierzaniei, sclipirile inteligentei fiind adesea sclipiri nucleare… Omenirea a fost nu o data in pragul unui iures nuclear care ne-ar fi ras din Enciclopedia Galactica cat ai zice Uraniu235-Poc!

Sau poate toate civilizatiile semnificativ mai avansate decat propria noastra societate au atins o nemurire personala efectiva si si-au pierdut motivatia hoinarelii printre stele care poate ar fi caracteristica numai civilizatiilor adolescente. Poate ca pentru civilizatiile mature constituie o depravare sa violezi spatiul cu navete spatiale si nu doresc sa polueze cosmosul… Este oare posibil ca super-civilizatiile sa nu lase chiar nicio urma si non-interferenta cu ORICE le inconjoara sa le fie Prima Lege dintr-un sir mult mai lung? Sau cine stie, poate Dumnezeu le spune tuturor: “Nu se cuvine a drumeti mai iute decat lumina…Sau a vizita alte lumi!”

Exista multi de “daca” si “poate” insa personal cred ca spatiul cosmic trebuie scrutat cu atentie pentru a ne putea raspunde intrebarii: “Suntem singuri in Univers?” Cred ca indiferent de raspuns, avem ceva de castigat! Cautarea inteligentei in Univers este o goana catre noi insine. Suntem o cale prin care Cosmosul poate deveni constient de sine.

Dedic acest text marelui astronom Carl Sagan din ale carui carti m-am inspirat si care m-au ghidat catre abordarea sceptica a faptelor!

“Science is more than a body of knowledge. It’s a way of thinking! A way of skeptical interrogating the Universe!”

Rest in peace, Carl…

www.prafcosmic.blogspot.ro

Apel Cosmic

Spatiul. Ultima frontiera.

Suntem nascuti pentru a fi imprastiati prin spatiul cosmic. Suntem separati de de celelalte lumi de miliarde si miliarde si miliarde de kilometri. Mintea umana functioneaza in parametri atat minusculi incat nu ne putem face nici macar o vaga idee asupra vastitatii spatiului dintre doua stele vecine. Niciun om, oricat de stralucit ar fi, nu poate cuprinde cu mintea o distanta de un an-lumina … adica distanta parcursa de o raza de lumina in timpul unui an. Aproximativ 10.000.000.000.000 kilometri (10 trilioane, 10 la puterea 12).

Ce om poate sa parcurga cu mintea o asemenea distanta? Ce minte poate conceptualiza acest hau? In viata de zi cu zi, lumina ni se pare a avea o viteza infinita. Nimeni nu-si imagineaza bezna de dinaintea masinii cu o miliardime de secunde inainte de a aprinde farurile, miliardime de secunda in care lumina parcurge distanta dintre faruri si sol.

Totul ni se pare instantaneu…aproape as zice ca si este… insa la scara cosmica, viteza luminii reprezinta un melc ce strabate orasul dintr-un capat in celalalt. Nici macar pixelul nostru galaxie, Sistemul Solar, nu ni-l putem imagina. Daca as putea trimite un SMS unui ipotetic locuitor de pe planeta Neptun, mesajul ar ajunge la destinatar dupa 4 ore. 4 ore in care unda radio strabate praful cosmic. Orice unda electromagnetica calatoreste cu viteza luminii. Vorbim la telefon si trimitem mesaje cu viteza luminii…Pentru mine este fascinant!

Un mesaj radio trimis spre albastra stea Vega ar avea nevoie de 26 de ani pentru a-si atinge destinatia si inca 26 de ani ar trebui sa asteptam un eventual raspuns… 130 de ani (65 ani-lumina x 2) pentru un schimb de replici cu vecinii din Aldebaran, 1472 de ani pentru un raspuns din Alnitak…Intre timp am putea uita ca am initiat un apel cosmic. Ar fi chiar trist…

La steaua care-a rasarit

E-o cale-atât de lunga,

Ca mii de ani i-au trebuit

Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins în drum

În departari albastre,

Iar raza ei abia acum

Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit

Încet pe cer se suie;

Era pe când nu s-a zarit,

Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel când al nostru dor

Pieri în noapte-adânca,

Lumina stinsului amor

Ne urmareste înca.

Mihai Eminescu
www.prafcosmic.blogspot.ro

Tu vorbesti LinCos?

Suntem singuri in Univers? Cred ca nimeni nu poate raspunde acestei intrebari fiind in proportie de 100% sigur ca nu greseste.

Daca raspunsul este DA, ca si contraargument vine matematica. Exista circa 250.000.000.000 (250 de miliarde) de stele in galaxia Calea Lactee. Ducand la extrema minima toate datele, anume ca doar 1% dintre dintre aceste stele poseda sisteme planetare, si ca doar 1% din numarul rezultat de sisteme planetare poseda o planeta asemanatoare Terrei, si ca doar 1% din numarul planetelor asemanatoare Terrei poseda forme de viata inteligenta, tot ne-ar mai ramane 250.000 de civilizatii extraterestre cu care am putea comunica, asta excluzand posibilitatea existentei vietii inteligente si sub alte forme, in afara de cea umanoida. Poate ca prin imensul Univers exista reptiloizi sau insectoizi la fel de inteligenti decat noi. Sau poate cu mult mai inteligenti. Cred ca nu este cazul sa spunem ca sapienta apartine exclusiv mamiferelor… Daca raspunsul este NU, unde este toata lumea?

Estimandu-se distantele medii ce separa steaua noastra de stelele vecine (de ordinul miilor de ani lumina), este rezonabil sa credem ca cel mai usor de realizat contact dintre oameni si o ipotetica civilizatie extraterestre este aceea realizata prin undele radio ale spectrului electromagnetic. Sunt foarte usor de creat, foarte usor de receptionat si calatoresc prin spatiu cu viteza maxima posibila -viteza luminii-. Problema este in ce limba vom comunica pentru a ne intelege unii cu altii.

Pe Terra, engleza este limba “universala” si este absolut ridicol sa presupunem ca am putea comunica astfel cu extraterestrii din Proxima Centauri, Sirius sau orice alta stea. Ar putea ei sa ne trimita un mesaj radio pe care noi sa-l putem intelege? Noi putem trimite mesaje in spatiu dar oare ne vom putea face intelesi? Cum ar putea deosebi oamenii sau extraterestrii un mesaj inteligent fata de zgomotele radio naturale cum ar fi cele emise de pulsari, quasari radio-galaxii sau alte fenomene necunoscute? In 1960, un matematician si filosof pe nume Hans Freudenthal a venit cu sugestia unui limbaj bizar pentru eventualele comunicatii cu extraterestrii. Denumit Lincos (Lingua Cosmica), acesta era o combinatie de elemente de aritmetica logica si cuvinte scurte ale limbii latine. Evident, claritatea limbajului Lincos in acest format este destul de indoielnica. Un deceniu mai tarziu, astronomul Frank Drake cunoscut mai ales pentru Ecuatia Drake sau Ecuatia de la Green Bank, a venit cu o idee ingenioasa de comunicare ce implica numere prime. Dupa cum se stie, niciun fenomen natural nu genereaza numere prime ceea ce in mod sigur va atrage atentia celui ce recepteaza transmisiunea. Astfel se porneste de la premisa foarte justificata si logica cum ca orice civilizatie extraterestra care a descoperit si foloseste undele radio a descoperit in mod evident limbajul matematic. Astfel, mesajul radio ar trebui sa inceapa cu un fel de “vocabular” care sa contina cele mai importante relatii matematice, Teorema lui Pitagora de exemplu , valoarea numarului Pi sau simbolurile figurilor geometrice de baza. Poti sa te afli si in cealalta margine de galaxie, daca imparti circumferinta unui cerc la diametrul acestuia obtii inevitabil 3.141592… in functie de precizia masuratorilor.

Se pune problema care este baza de numeratie cea mai logica si ca atare utilizata sau cel putin cunoscuta de vecinii din spatiu. Aici pe Terra folosim mai multe baze de numeratie, cea mai utilizata fiind numeratia in baza 10 din evidentul motiv ca avem zece degete la ambele maini. Cumva, 10 ni se pare “un numar complet”. Dar ganditi-va ce ar insemna “un numar complet” pentru un extraterestru cu 3 degete la o mana sau cu cine-stie-cate, asta daca sunt umanoizi. Tot pe Terra, calculatoarele utilizeaza un alt sistem de numeratie si anume in baza 2. Aritmetica binara sau digitala prezinta avantajul ca orice informatie nu poate avea decat doua valori, 0 sau 1 (DA sau NU) ceea ce reduce nivelul de ambiguitate ce ar putea plana asupra mesajului. De altfel, la inaugurarea radiotelescopului Arecibo din 16 noiembrie 1974, a fost facuta mai mult demostrativ o transmisiune radio in format digital. Mesajul avea dimensiunea de 1679 de biti de informatie (0101001101…) ceea ce reprezinta produsul a doua numere prime, 23 si 73. Mesajul transmis reprezenta in fapt o imagine complexa. Explicatia fiecarui element din imagine o puteti gasi pe Internet insa este destul de complexa si greu de inteles si de aceea in cele ce urmeaza va voi prezenta un scurt mesaj compus de mine si inspirat din mesajul original.

Avem o imagine formata din 95 de biti de informatie. Numarul 95 reprezinta produsul dintre doua numere prime, 19 respectiv 5. Se poate alege orice numar de biti dar cu conditia ca acesta sa fie rezultatul inmultirii a doua numere prime (ex.: 1679=23*73). Imaginea reprezinta un dupa cum bine se observa 3 figuri geometrice, un triunghi dreptunghic, un patrat si un dreptunghi. Cea mai sugestiva imagine ar fi fost un cerc insa pentru a desena un cerc in acest mod binar este nevoie de un numar foarte mare de biti. Practic, dupa ce informatia a fost transmisa prin radiotelescop si a parcurs deja cateva sute de ani prin spatiu cu viteza luminii, aceasta ajunge la ascultatorul extraterestru sub forma unui sir de pulsuri electromagnetice modulate pe o frecventa purtatorare considerata universala: 1420 MHz (vezi articolul “There’s Intelligent life out there?”).

Mai jos este mesajul complet  de la Arecibo transpus in format audio...

www.prafcosmic.blogspot.ro

Contact

I hope one day I’ll be under your tractor beam…

Nota: Evenimentele descrise in cele ce urmeaza NU sunt fictiune.

“Adevarul ramane adevar chiar daca nu-l intelegem, nu avem incredere in el sau il ignoram…”

27 Iulie 2012. Ora locala 02:45 AM

Ma intorceam de la amic dupa o lunga conversatie in aer liber pe diferite subiecte. In tot acel timp privisem cerul cu o profunda admiratie. Studiasem atent, in paralel cu discutia, toate stelele din constelatia sagetatorului, din Delphinus, Scorpius si Lira. Se facuse tarziu si imi era somn. Fusese o zi tare lunga. Dupa formalitatile de ramas bun, am plecat cumva nelinistit. Aveam de strabatut o distanta nu foarte mare insa eram singur. Probabil ma nelinistea un fel de teama de intuneric, de necunoscut, ancestrala. Dupa cativa pasi facuti in lumina astrilor totul revenise la normal. Paseam rar pe un drumu binecunoscut, cu privirea fixata cumva la vreo 30 de grade deasupra orizontului local. Ma uitam la Antares. Cinci minute mai tarziu si un sentiment spaima m-a facut sa tresar. De data aceasta sentimentul avea sa fie mai mult decat justificat…

***

Dinspre nord, apare un obiect stralucitor bicolor in forma de piramida triunghiulara care isi mentinea traiectoria spre sud-vest cu o viteza apreciata de mine la vreo 20 de km/h. Zbura la aproximativ nivelul copacilor fara sa genereze vreun sunet sau sa degaje vreun miros. Am putut observa bine acest obiect timp de aproape 20 de secunde dupa care tot ce am mai putut vedea a fost un punct luminos ce disparea in zare. Piramida era orientata cu varful in sus si poseda o stranie miscare de rotatie in jurul propriei axe, o miscare discontinua. Invartea dintr-odata cate o latura, cam de doua ori pe secunda, moment in care isi schimba culoarea. Din rosu in albastru, apoi invers. Emitea o lumina nefireasca, nu am mai vazut asemenea culori in viata mea. Imi dadea oarecum impresa ca este o lumina produsa de un bec fluorescent insa comparatia este grosolana. Nu pot spune cu exactitate ce dimensiune avea obiectul insa era mare, de dimensiunea unei masini agricole de secerat graul. Dupa parerea mea, triunghiul bazei era mai mare ca arie decat triunghiurile fetelor iar muchiile erau conturate, nu stiu cum. Presupunerea mea este ca acestea nu se aprindeau…

***

Impresia mea generala este ca acest obiect zburator NU este nici pe departe din lumea aceasta. Nu cred ca a fost un aparat de zbor militar ultra-secret, nu ar avea niciun interes sa zboare la o asemenea altitudine riscand sa fie observat.

As vrea sa mentionez un aspect interesant. Timp de doua saptamani dupa acea intalnire memorabila am manifestat o senzatie de greata constanta, pierderea de moment a echilibrului, ameteala si dureri de cap. Toate acestea fiind simptomele Sindromului de iradiere altfel denumit “raul” de iradiere. Este o afectiune severa care se declanseaza rapid dupa ce corpul primeste o doza masiva de radiatie ionizanta intr-un interval foarte scurt. Gravitatea afectiunii fiind direct proportionala cu cantitatea de radiatie absorbita de organism.

A doua zi dupa incident ma indoiam pana si eu de veridicitatea intamplarii. Am povestit-o si eu in gluma unui cerc restrans de persoane care m-au acuzat fie ca eram beat fie mort de somn. Singura “dovada” a Primului meu Contact cu Universul a fost otravirea prin iradiere insa nu am niciun document medical care sa certifice acest fapt. Afectiunea s-a vindecat de la sine si ulterior vindecarii am facut conexiunea dintre Marea Piramida si starea mea generala proasta…

Still waiting for the moment I’ll see you again…

www.prafcosmic.blogspot.ro

Cause this world is hollowed and I touched the sky...

Investigand cerul noptii cu un ochi atent, prin modestul meu telescop -Made in China-, am descoperit ceva ce mi-a captat imediat atentia. Orientat fiind in spre constelatia Orion, incercand sa nimeresc Marea Nebuloasa care-i poarta numele, am observat doua stele atat de discrete si atat de apropiate una de cealalta, incat m-au convins ca fac parte din acelasi sistem stelar…un sistem stelar dublu, cu doi sori ce orbiteaza strans unul in jurul celuilalt.

Am inceput apoi sa-mi imaginez o lume rotindu-se in jurul acelui sistem stelar cu o orbita asemanatoare cifrei 8, o lume in care nu exista noapte. Iar cand una dintre stele apune, cealalta fiind deja rasarita de mult. Sau poate ca noaptea exista dar doar ca un eveniment astronomic ce se petrece odata la sute si sute de ani… cand planeta se va fi aflat intr-o pozitie in care lumina sorilor nu poate fi vazuta. Si mi-am imaginat legendele acelei lumi, legende ramase din mosi stramosi, despre o perioada de mare intuneric, cand iti era imposibil sa-ti vezi semenii, o perioada de jale si tristete, cand fiecare se tanguia pentru faptele sale. Cand apareau pe cer mii si mii de puncte, care albastre, care rosii, galbene sau portocalii, ochii maniosi ai zeilor care au zamislit lumea in timpuri imemoriale si care acum o mustrau pentru faradelegile locuitorilor ei… Dar poate acea civilizatie a descoperit calculul matematic. Poate inca se mai tem de zei insa noaptea este cumva explicabila stiintific iar ochii zeilor sunt de fapt sori distanti. Sau cine poate sa stie daca nu cumva acei locuitori calatoresc deja nestingheriti printre stele…

Tot in acea noapte, folosind un program pe calculator foarte drag mie -Stellarium- am aflat ca de fapt ceea ce am vazut nu este un sistem stelar dublu. Sunt doua stele fara legatura intre ele, una aflata la 1.800 de ani lumina iar cealalta zace in noaptea cosmica la peste 5.900 de ani lumina, conform datelor provenite de la satelitul HIPPARCOS (High Precision Parallax Collecting Satellite). De fapt, una dintre cele doua stele (cea aflata la 5900 ani lumina) este parte a unui sistem stelar triplu, sistem pe care cu umilul meu telescop nu-l pot vedea decat ca pe un punct luminos….

“Imaginatia ne va purta, de multe ori, spre lumi care nu au existat niciodata. Dar, fara ea, nu vom pleca nicaieri.” Carl Sagan

www.prafcosmic.blogspot.ro

Exista viata inteligenta acolo?

August 1977

In timp ce lucra in cadrul programului SETI (Search for Extra-Terrestrial Intelligence) la radiotelescopul Big Ear, Jerry R. Ehman a detectat un semnal radio suspect, de banda ingusta, denumit ulterior “Wow! Signal”. Radiotelescopul Big Ear era de tip fix si se folosea de rotatia planetei pentru a scana cerul. La viteza de rotatie a planetei si latimea “ferestrei” de observare a radiotelescopului, acesta nu putea observa un punct de pe cer mai mult de 72 de secunde. Asta s-a intamplat si in cazul misteriosului semnal. Intensitatea semnalului a crescut gradual timp de 36 de secunde dupa care a scazut in acelasi mod.

Frecventa semnalului radio a fost principalul motiv pentru care computerul a luat decizia de a-l inregistra. Aceasta frecventa este semnificativa pentru cercetatorii din cadrul programului SETI deoarece hidrogenul este cel mai comun element din univers iar frecventa de rezonanta a elementului chimic este aproximativ 1420 MHz. Frecventa semnalului Wow! (1420.356 MHz) se potriveste cu frecventa de rezonanta a hidrogenului (1420.405 MHz) si se crede ca fiintele inteligente cu capabilitati tehnice ar utiliza-o daca ar dori sa comunice cu alte fiinte inteligente din alte sisteme stelare.

Locatia semnalului nici astazi nu se cunoaste cu exactitate pentru ca fost destul complicat de determinat din pricina faptului ca radiotelescopul folosea doua antene de receptie, fiecare orientata usor diferit una fata de cealalta. Totusi, semnalul a fost detectat doar de una dintre antene insa cu toate acestea informatia a fost procesata intr-o asa maniera incat nu se poate determina care anume dintre cele doua antene a detectat emisia. Cu toate ca locatia precisa nu a fost stabilita, in linii mari semnalul a fost originar din constelatia Sagittarius aproape de grupul stelar Chi Sagittarii. Tau Sagittarii este cea mai apropiata stea vizibila cu ochiul liber si se crede, fara a avea dovezi conclusive, ca ar fi locul de origine al misteriosului semnal.

Au existat multe speculatii cu privire la locul de origine al semnalului. Jerry Ehman insusi si-a exprimat indoielile cu privire la originea extraterestra a emisiunii:  ”Ar fi trebuit sa-l fi receptat macar inca o data. Ne-am uitat in acelasi loc de inca 50 de ori. Asta sugereaza ca semnalul a fost terestru, a ajuns in spatiul cosmic de unde a fost reflectat de o bucata de deseu cosmic metalic.” Ulterior el si retras cumva afirmatiile dupa ce mai multe cercetari au revelat faptul ca existenta unui asemenea semnal de natura terestra este foarte putin probabila. Asta deoarece frecventa de 1420 MHz se afla in “spectrul protejat” adica emisia in aceasta banda este interzisa, banda fiind rezervata pentru scopuri astronomice.

Dupa 35 de ani inca nu exista o explicatie oficiala pentru evenimentul care a avut loc…

www.prafcosmic.blogspot.ro

Zorii Umanitatii

Acum un milion de ani…

Marii dinozauri murisera demult, speranta lor de implinire fiind anihilata de un cataclism intamplator, venit din cer, cand o nava de supraveghere a intrat in Sistemul Solar, la capatul unei calatorii care durase deja de o mie de ani. Ea a trecut de inghetatele planete marginase, s-a oprit o vreme asupra deserturilor moarte de pe Marte si imediat s-a indreptat catre Terra. Intinsa sub privirile lor, exploratorii au vazut o lume clocotind de viata. Ani in sir au adunat, studiat, catalogat. Cand au invatat tot ce-au putut, au inceput sa modifice. S-au jucat cu destinele multor specii, terestre sau maritime. Dar care dintre experimente avea sa dea roade nu se putea sti decat peste cel putin un milion de ani. Aveau rabdare, dar inca nu erau nemuritori.

***

Perioada luminilor stranii de pe cer avea sa se termine curand. Obiectul luminos cat aproape trei sferturi de luna plina care de ani de zile astepta parca neclintit pe bolta nocturna parea sa coboare lent catre sol. Valtoarea pricinuita de apropierea acestuia aseza copacii aproape oblic iar electricitatea ce il inconjoara aducea ca de nicaieri un miros de aer ionizat. Fulgerele care loveau suprafata solului in momentul premergator aterizarii bubuiau in vazduh cu o putere pana atunci nemaintalnita si amenintau cu moartea tot ceea ce purta viata. Iar viata reprezenta unicul motiv pentru care sfera metalica se opri din lungul sau drum…

Un trepied iesi din sfera colosala si se infipse adanc in pamant provocand o unda acustica de tonalitate grava. Atunci, frecventa cu care fulgerele pocneau pamantul a inceput sa scada insa nu si intensitatea cu care o faceau. In cateva ore fulgerele aveau sa dispara complet si aveau sa mai reapara tarziu, peste aproape o suta de ani.

***

Desi nu erau umani nici pe departe, erau din carne si oase, iar atunci cand au privit adancurile spatiului cosmic s-au simtit coplesiti, curiosi… si singuri. Imediat ce le-a stat in putere, au inceput sa-si caute semenii printre stele. In lungile lor calatorii au intalnit multe forme de viata, au privit rezultatul evolutiei a mii si mii de lumi. Adesea, au vazut primele sclipiri ale inteligenta aparand si disparand in noaptea cosmica. Si pentru ca in intreaga Galaxie nu au gasit nimic mai pretios decat Mintea, i-au stimulat aparitia oriunde a fost cazul.

Erau acum Zeii Galaxiei, putand sa calatoreasca dupa dorinta sau sa se scufunde precum o pulbere fina prin chiar interstitiile spatiului…

***

Din sfera metalica niciodata nu au coborati vizitatorii insisi. Dar se intampla adesea sa mai dispara cate un om-maimuta si sa reapara posedand cumva cate o abilitate pana atunci straina speciei. Chiar si asa, ajutati de semenii veniti din stele, evolutia omului-maimuta se facea cu pasi dureros de lenti. Pentru ca nu puteau ramane la nesfarsit, experimentele din interiorul sferei aveau sa fie din ce in ce mai invazive.

Noii indivizi nascuti ca rezultat al inseminarii artificiale posedau acum abilitati atat de diferite in comparatie cu indivizii nemodificati incat ar fi parut ei insisi veniti din alte lumi. Acum puteau sa-si controleze cu usurinta fiecare deget al membrelor superioare, isi puteau confectiona arme primitive dar eficiente iar acuitatea vizuala si precizia cu care isi puteau misca ochii precum si semi-constiinta de sine ramaneau calitati care fara interventia extraterestra ar fi avut nevoie de sute de mii de ani ca sa se dezvolte in mod natural.

Compatibilitatea genetica dintre cele doua specii, cea veche si cea nou creata de extraterestri pe baza celei vechi constituia cea mai mare primejdie care ameninta proiectul acestora. Astfel imperecherea celor doua specii trebuia evitata cu orice pret pentru ca exista riscul ca noile aptitudini dobandite in mod artificial sa nu se transmita urmasilor. Decizia Vizitatorilor a fost necrutatoare. Trei sferturi din populatia oamenilor-maimuta trebuia sa piara, astfel sansele esecului genetic ar fi scazut considerabil…

***

Dupa o suta de ani de experimente, planeta arata altfel. Noua creatie avea inglobata in ea, insasi Semnatura Creatorului. Era vremea ca Zeii sa paraseasca Terra. Asa ca s-au avantat inca o data in raceala spatiului cosmic stiind ca niciodata nu se vor mai intoarce pe acelasi drum …

www.prafcosmic.blogspot.ro

Contact cu spatiul cosmic

Sunt eu nebun? Sunt eu oare un om venit din spatiul cosmic? Apartin eu oare rasei de pamanteni nascuta din incrucisarea unor barbati extraterestri cu femei pamantene? Sunt eu oare produsul unei rase interplanetare?

Exista 100.000 de generatii de oameni inaintea mea si sunt aproape convins ca au existat membri in fiecare dintre aceste generatii care s-au uitat spre stele si s-au intrebat daca nu cumva cineva priveste inapoi.

Cumva, cerul striga dupa mine! Am ales sa cred ca odata vom putea fi asemeni zeilor care au venit din genunile spatiului cosmic si au pus bazele a ceea ce astazi numim umanitate. De unde au venit? Cu ce au venit? Care a fost sursa lor de energie? Care a fost scopul lor? Si mai ales… Se vor intoarce?

Si totusi, cele mai frumoase intrebari sunt acelea la care nu exista raspuns…Daca as detine toate raspunsurile, nu as mai avea ce cauta. Iar eu vreau sa caut!

Buna! Eu sunt un membru al acestei generatii care ma uit catre stele si ma intreb daca nu cumva cineva priveste inapoi…

www.prafcosmic.blogspot.ro